RELI'EF, reliefuri, s.n. 1. Configuraţie a suprafeţei terestre constituită din totalitatea neregularităţilor de forme pozitive sau negative considerate faţă de un plan de referinţă general sau local. 2. Ridicătură, proeminenţă pe o suprafaţă. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, iesit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidenţă, a pune în lumină, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; forţă, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafaţă plană. - V. basorelief. [Pr.: -li-ef] - Din fr. relief.
Sursă : DEX'98 (58162)  - LauraGellner

RELI'EF s. v. contur, formă.
Sursă : Sinonime (205952)  - siveco

RELI'EF s. 1. (GEOGR.) configuraţie, conformaţie. (~ ul muntos al terenului.) 2. (ARTE PLAST.) relief scund v. basorelief.
Sursă : Sinonime (205951)  - siveco

reli'ef s. n. (sil. -li-ef), pl. reli'efuri
Sursă : DOR (277899)  - siveco

RELI'EF ~uri n. 1) Formă a suprafeţei tere-stre faţă de un plan de referinţă. 2) Proemi-nenţă care se evidenţiază pe un plan. ◊ În ~ iesit în afară dintr-un plan. A scoate în ~ a scoate în evidenţă; a sublinia; a accentua. 3) Sculptură ale cărei forme ies puţin în afară pe un fond cu care fac corp comun; basorelief. [Sil. -li-ef] /<fr. relief
Sursă : NODEX (351225)  - siveco